Multi dintre dumneavoastră veți fi revoltați de decizia pe care am luat-o, dar, înainte de a mă pune la zid, vă rog, totuși, să-mi citiți scrisoarea. Când m-am măritat, eram o puștoaică, aveam doar douăzeci de ani. Numai că, după ce am născut-o pe Mădălina, ne-am îndepărtat pe nesimțite unul de celălalt, până când eu am ajuns să dorm în camera copilului… Am ajuns să trăiesc în aceeași casă cu amanta bărbatului meu

0

Multi dintre dumneavoastră veți fi revoltați de decizia pe care am luat-o, dar, înainte de a mă pune la zid, vă rog, totuși, să-mi citiți scrisoarea.

Eu, una, cred că am găsit cea mai potrivită soluție pentru familia mea. Când m-am măritat, eram o puștoaică, aveam doar douăzeci de ani. Credeam, pe atunci, că Victor îmi va aduce luna de pe cer, că are să mă răsfețe și să mă iubească toată viața ca în prima zi.

E drept că Victor nu este un soț rău, n-a ridicat niciodată mâna asupra mea, nu și-a risipit leafa în vânt, nici nu m-a înșelat, câtă vreme ne-am înțeles bine la pat. Numai că, după ce am născut-o pe Mădălina, ne-am îndepărtat pe nesimțite unul de celălalt, până când eu am ajuns să dorm în camera copilului, ca să-l pot supraveghea mai bine. Victor a cârâit puțin, dar nu s-a opus cu vehemență.

Așa se face că, de trei ani încoace, suntem mai mult cu numele soț și soție. însă asta nu înseamnă că nu ne iubim, că nu suntem o familie. știu, am greșit părăsind patul conjugal. Dar cât de mult avea să mă afecteze gestul acesta am înțeles abia anul trecut.

Am avut parte de un an greu, în care Mădălina a fost mai mereu răcită, Victor, extrem de obosit și de nervos, iar eu m-am pomenit deodată fără serviciu. Cred și eu, nu le-a convenit celor de la bancă faptul că lipsisem atât. Așa că m-am întors la lucru tocmai la țanc ca să fiu dată afară. Fusesem înlocuită.

Eram disperată, nu ne puteam descurca doar din salariul lui Victor, chiar dacă trăgea din răsputeri ca șef de vânzări pentru reprezentanța unei firme de bere. Avea luni în care câștiga bani frumoși, dar și perioade când nu

lua mai mult de un milion, două, peste salariul fix.

— Ce ne facem, Victore, pe unde scoatem cămașa? mă perpeleam eu, cu lacrimi de disperare în ochi. Cu ce-i plătim creșa Mădălinei? Cu ce o s-o creștem?

— Liniștește-te, draga mea, găsim noi o soluție…

— Ce soluție? Batem din ușă-n ușă, prin toată Craiova?

— Ei, nu chiar, dar am să-ntreb eu în stânga și-n dreapta. Sigur o să găsim ceva, ai să vezi!

Nu l-am crezut, dar, spre surpriza mea, Victor și-a îndeplinit promisiunea în timp-record, o săptămână mai târziu.

— Anabela, îți dau o veste trăsnet! De lunea viitoare, ești angajată la firma M., ai să lucrezi la financiar. Să nu zici că nu-ți convine!

— Cum să nu-mi convină?! M-aș duce chiar de mâine. Dar cum ai reușit să-mi găsești o slujbă așa de repede?

— Mulțumește-i Narcisei, ea a tras sforile. Chiar, dă-i un telefon, invit-o la noi, la masă. Așa s-ar cuveni…

Pe Narcisa, o colegă de-a soțului meu, o știam de când mă duceam cu Mădălina-n cărucior să-l iau pe Victor de la serviciu, vineri după amiaza. Era o fată simpatică și veselă, care se dădea-n vânt după copii. O lua pe fiică-mea în brațe, o sucea și o învârtea în toate felurile, până o făcea să râdă cu sughițuri.

— Uite de unde sare iepurele! m-am mirat, căci nu mă așteptam să fie așa de inimoasă fata asta. O fi făcut-o pentru… tine, am dat-o pe glumă.

— Află că și pentru tine a făcut gestul ăsta, te place mult, să știi, mi-a răspuns el, serios.

Așa am câștigat în Narcisa o prietenă. Ne vedeam adesea, la sfârșit de săptămână, ne însoțea cu plăcere când ieșeam cu Mădălina în parc. Nici n-avea, de altfel, ceva mai bun de făcut, căci divorțase de curând și se simțea cam deprimată, în urma unei căsnicii nefericite. Am răsuflat ușurată, scăpasem de necazuri. Cel puțin, așa am crezut, până când mi-a fost dat să văd ceva care m-a făcut să intru la bănuieli.

Într-o sâmbătă, pe la prânz, eram cu toții în parc. Văzând un prichindel cum se mozolea încântat cu o înghețată, Mădălina s-a pus pe bâzâit cum că vrea și ea.

— Mă duc eu până la cofetărie, să-i cumpăr înghețată, s-a oferit Narcisa.

— Vin și eu cu tine, că avem cu toții dreptul să ne răcorim, și n-ai să poți duce singură patru cornete! a sărit Victor. Să fiți cuminți, fetelor! mi-a spus. Venim într-o secundă!

Dar secunda aceea a rămas parcă în loc, fiindcă nu părea să mai treacă. După vreo douăzeci de minute de așteptare, în care țignalele Mădălinei se întețeau asurzitor, am luat-o de mânuță și m-am îndreptat spre cofetăria din apropiere. Era ceva vânzoleală înăuntru, dar nici urmă de Victor și Narcisa. Am ieșit derutată, neștiind încotro să-i caut. Tocmai când mă gândeam să dau ocol clădirii, au apărut cei doi de după colț. Când m-au văzut, au făcut un gest fulgerător: și-au desprins mâinile. Da, chiar așa, a ei dintr-a lui. Cu asta își ocupau mâinile, nu cu înghețate!

continuarea

Comentarii

Comentarii

Share.

About Author

Comments are closed.