Narghileaua sau hookah este o pipă de apă orientală pentru fumat tutun. Riscurile asociate cu narghileaua sunt cel puțin la fel de mari ca cele ale țigărilor.
Hookah: ce este?
Narghilea se mai numește și shisha, hookah, chilam sau pipa de apă. Este o pipă orientală cu o tijă lungă flexibilă în care fumul trece printr-un vas plin cu apă. Este alcătuită din mai multe părți:
- un rezervor de apă;
- un horn;
- tavă care servește drept scrumieră;
- conductă flexibilă;
- conductă scufundată;
- un vas mic (varful hornului în care pui tutunul).
Tutunul folosit în pipe de apă sau chicha se numește „tabamel”. Este compus din aproximativ 28% tutun și aproximativ 70% melasă (lichid siropos care conține aproximativ 50% zahăr), precum și arome (ceea ce explică parfumul norilor de narghilea), agenți de textură și conservanți.
Tutunul nu arde acolo independent, ci este încălzit și parțial ars prin adăugarea unui cărbune incandescent sau a unui jar aprins, în priza care se deschide pe un coș care duce fumul prin aspirație la fundul vasului umplut cu apă.
Consum cu o imagine prietenoasă
La fel ca ceremonia ceaiului din Japonia, prepararea și consumul de shisha poate fi considerată un ritual în sine. Majoritatea consumatorilor de shisha fumează în grupuri în spații private sau în baruri shisha.
Este un obiect prietenos care încurajează împărtășirea și discuția între fumători. Putem considera că și țigara este, dar într-o măsură mai mică. Potrivit unui sondaj privind modelele de consum de narghilea din 2007, în peste 80% din cazuri, narghileaua este fumată în grupuri și în principal în sfera privată (75% dintre respondenți).
Învățare distractivă
Narghileaua este preparată și consumată într-o lume distractivă în baruri sau poți comanda din magazine narghilea. Însă, într-adevăr, pregătirea unei shisha în regulile artei și tradiției necesită cunoștințe speciale. Apa din rezervor nu trebuie să depășească un anumit nivel, altfel se va ridica apa prea mult ceea ce ar face tutunul prea umed pentru a fi consumat.
Orificiile din folia vetrei trebuie să fie regulate și nu prea largi, pentru a permite tutunului să ardă uniform și pentru a împiedica cenușa de la cărbune să urce pe horn. Aprinderea trebuie să fie metodică pentru a începe arderea suficientă. Tabamelul în sine trebuie umezit dacă este necesar, în funcție de gradul sau de uscare pentru a nu arde prea repede.
Odată aprinsă, narghileaua trebuie afumată în mod regulat, iar dozele de cărbune trebuie ajustate după cum este necesar. Pe lângă aceasta, selecția de tabamel și cărbune sunt, de asemenea, elemente luate în considerare la prepararea shisha.
Acest lucru deschide ușa învățării ludice din partea preparatorului care exersează pregătirea unei narghilele potrivite, spre deosebire de o țigară gata preparată, unde singura acțiune esențială a fumătorului este să o aprindă. Pe lângă prepararea sa, consumul de chicha produce o cantitate mai mare de fum în comparație cu țigările. Acest fum face posibilă crearea unor forme mai mult sau mai puțin elaborate și aceasta intră cu totul în această dimensiune jucăușă.
